Ce nu voi face niciodata insa, este sa strang gunoiul dupa altii. De fapt, dupa alte Gunoaie. De ce? Pentru ca sunt constienta ca munca mea va fi in zadar, pentru ca acele Gunoaie care si-au marcat teritoriul nu vor invata niciodata nimic, ba din contra, vor avea mentalitatea gen "Las' ca vin prostii aia si curata...".
Sunt pentru amenzi, sunt pentru politie, sunt pentru control. Si nu orice fel de amenzi, ci unele cu adevarat usturatoare, care sa se aplice si care sa intre intr-o baza de date nationala, alaturi de multe altele, astfel incat la urmatoarele abateri banii sa curga garla.
Vreau ca si copilul altora sa invete cum sa nu faca murdar, sa stie ca dupa un gratar, un picnic sau un simplu senvis mancat pe strada resturile sau sticla/gunoiul/servetelele se pot lua fara rusine pana la urmatoarea pubela, asa cum eu imi invat copilul. Imi doresc sa pot merge oriunde intr-o padure si sa nu vad peturi, sa pot face poze unor lacuri sau cursuri de aa care nu au pe la margini sticle si plastice sparte si aruncate, invechite de vreme. Vreau siguranta mersului prin iarba fara teama de a calca in cioburi!
Si nu este tot, insa este vizibil... De la becuri aprinse aiurea in miezul zilei pana la apa care curge in nestire, pana la uleiurile aruncate "pe teava"... Fiecare gest conteaza (vorba unor conationali).
De aceea este posibil sa imi strang armele si fortele si sa incerc sa ajut campania care face parte din mine pur si simplu, ca si cei sapte ani de acasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu